În anul 1242, comandanţii hoardelor mongole au decis să pună capăt campaniei est-europene, ordonând retragerea trupelor în Asia.
În anul 1206, Ginghis Han, conducătorul triburilor din nordul Mongoliei, a început să îşi pună în aplicare planul de a cuceri lumea. Cu ajutorul unor tactici foarte bine concepute şi a unor soldaţi extrem de bine pregătiţi, teritorii vaste au căzut sub forţa copleşitoare a Imperiului Mongol, care, la apogeu, se întindea de la Marea Japoniei şi până în Europa de Est. Cu toate acestea, cuceririle s-au încheiat brusc în momentul în care hoardele au ajuns în spaţiul Austriei de astăzi. Nimeni, până acum, nu a reuşit să aducă dovezi clare privind motivul pentru care a fost luată atunci această decizie.
În cadrul unui nou studiu publicat în revista Scientific Reports, o echipă de cercetători susţine că a dezlegat misterul retragerii trupelor mongole folosind tehnica dendrocronologiei. Cu ajutorul acesteia, a fost pus în evidenţă faptul că la jumătatea secolului al XIII-lea a existat o perioadă în care temperatura a fost scăzută, iar umiditatea din atmosferă destul de ridicată. Din acest motiv, suprafaţa păşunilor s-a redus semnificativ, animalele nu au putut supravieţui pe distanţe lungi şi, prin urmare, mobilitatea trupelor mongole a avut puternic de suferit.
După moartea lui Ginghis Han, fiul său, Ogodei Han, a preluat puterea în Imperiul Mongol, ducând mai departe planurile tatălui său. Astfel, în anul 1240, hoardele băteau deja la porţile Europei, ameninţând să distrugă tot ceea ce le stătea în cale.
Această serie de succese a adus marea armata mongolă pe teritoriul Regatului Maghiar, în luna martie a anului 1241. Atunci, regele Bela al IV-lea s-a adăpostit în palatul său din Pesta (astăzi parte a Budapestei), în timp ce năvălitorii reuşeau să măcelărească numai puţin de 1 milion de unguri: militari, clerici, nobili, cavaleri şi ţărani. Aceasta a fost una dintre cele mai sângeroase înfrângeri din perioada medievală.
În anul următor, totul s-a schimbat. Trupele mongole s-au întors brusc spre sud, trecând prin teritoriile Serbiei de astăzi şi ajungând, în cele din urmă în zona Rusiei. Cu toate că au mai existat lideri mongoli care au organizat raiduri ocazionale asupra oraşelor europene, marea campanie de cucerire a bătrânului continent se încheiase.
În studiul publicat în Scientific Reports este menţionat faptul că au fost prelevate eşantioane de lemn din cinci regiuni ale Eurasia, cu scopul de a determina evoluţia climei în perioada de expansiune a Imperiului Mongol. Astfel, oamenii de ştiinţă au descoperit că, în perioada 1238 – 1241, temperatura din zona Regatului Maghiar şi din împrejurimi a fost neobişnuit de rece. Mai mult decât atât, umiditatea ridicată şi dezgheţul au contribuit la transformarea terenurilor în adevărate mlaştini, ce au împiedicat practic avansarea trupelor mongole în interiorul teritoriilor inamice.
În 1242, în ultimul an al campaniei est-europene, situaţia climei s-a deteriorat şi mai mult. Culturile agricole au fost puternic afectate, fapt pentru care rezervele de hrană s-au epuizat rapid în taberele mongolilor. În scurt timp, foametea a făcut ca soldaţii să moară pe capete. Acesta a fost momentul în care comandanţii hoardelor au decis să părăsească Europa, căutând zone mult mai propice vieţii, în zona Asiei.
Vă mai recomandăm şi: Ginghis Han “cel Verde”: a redat naturii mii de teritorii revendicate de om
Pe urmele mormântului pierdut al lui Gingis Han
Cercetătorii au descoperit „arma secretă” a lui Ginghis Han ce a facilitat expansiunea Imperiului mongol (VIDEO)